Foaia parohială, nr. 45

Anul II, nr. 45, 24 mar. 2019

Speranța Sfântului Ilie

Foaie săptămânală a Parohiei Sf. Ilie cartier Speranța din Piatra-Neamț

Duminica a 2-a din Post (a Sf. Grigorie Palama) - Vindecarea slăbănogului din Capernaum

 Apostolul duminicii a 2-a din Post ne atenționează că în Vechiul Testament, Dumnezeu a pedepsit pe evrei, care primiseră învățăturile Legii lui Moise prin îngeri, trimiși din slava cerească să slujească oamenilor. Dacă neascultarea lor și-a primit cuvenita răsplătire, oare ce vom păți noi, care am primit învățătura Bisericii de la Fiul lui Dumnezeu întrupat și de la sfinți? Nu ne cutremură gândul că la cât am primit, nu rodim pe măsură, că nu ne pasă de cetățenia cerească și de înfierea de către Dumnezeu Tatăl, că slujim în continuare trufiei, banilor și trupului?

Apostolul Sf. Grigore Palama continuă ideea celui precedent, arătându-ne ce Arhiereu veșnic și ce Episcop al sufletelor noastre avem în Persoana Domnului și Dumnezeului nostru Iisus Hristos, Care lucrează până astăzi prin ierarhi și preoți. Al Lui este harul, a omului mâna, dar cu cât mai curată și sfântă această mână, cu atât oamenii au acces mai ușor la harul Bisericii, simțindu-l și fiind astfel încurajați să lupte cu păcatul, să accepte învățătura Bisericii și să se străduiască a urca spre cer și a se adânci în har, în lumina lui Dumnezeu.

Sf. Grigorie Palama, arhiepiscop al Tesalonicului în secolul al 14-lea, la origine monah învățat din Muntele Athos, a luptat mult, prin cuvânt și prin puterea harului lucrător în el, să se formuleze clar învățătura Bisericii despre felul în care oamenii se pot uni cu Dumnezeu prin har, pe care să-l simtă clar în viața lor. Oponenții lui considerau că rațiunea omenească e singura prin care omul poate cunoaște ceva din ale lui Dumnezeu, iar harul rămâne ceva tainic, omul neavând nicio putere să intre în legătură cu cele necreate. Rugăciunea minții, atât de dragă nouă tuturora, era desconsiderată ca un exercițiu inutil, iar nevoințele minții, simțirii și ale trupului, folositoare curățirii și sesizării harului, erau privite ca ceva inutil.

Sfântul a avut un rol esențial, recunoscut în Ortodoxie până astăzi, și reliefat la noi de părintele Dumitru Stăniloae, în a uni teologia cu trăirea, nevoința cu harul, omul cu Dumnezeu, mintea cu lumina necreată, astfel încât viața dumnezeiască, așa cum curge în Biserică de la Hristos încoace, să fie întreagă și deplin accesibilă tuturor generațiilor de creștini. Sf. Grigorie a fost și rămâne din cer păstorul cel bun, care suferă pentru oi, ca ele să aibă viață harică din belșug, iar trăitorii din vremea sa și de peste veacuri au simțit adevărul și puterea cuvintelor sale, izvorâte din Cuvântul întrupat și din Duhul Sfânt, pentru că au ajuns la aceeași unire cu Dumnezeu la care a ajuns sfântul și tot ce a formulat el în cuvinte s-a verificat și i-a ajutat să se sfințească.

Sf. Evanghelie a duminicii arată baza de unde pornim dacă vrem să ajungem la înălțimile duhovnicești trăite și propovăduite de Sf. Grigorie Palama. Baza o constituie conștientizarea legăturii între suflet și trup, primul vindecat cerându-se a fi sufletul, ca trupul să urmeze. Tot fundamentală se arată legătura iubirii jertfelnice dintre oameni, prin care Dumnezeu își lucrează minunile în Biserica slavei Sale, familia noastră lărgită, o legătură manifestată prin rugăciune, simțire și lucrare.

În medicina omenească, este nevoie de o știință corectă și de o lucrare corectă de vindecare a pacientului. Când nu există suficientă știință, măcar simptomele sunt abordate pentru a fi ușurate. În medicina duhovnicească, avem știința-înțelepciunea deplină și desăvârșită, precum și lucrarea verificată și rafinată în detaliu, în timp, începând cu Fiul lui Dumnezeu întrupat și continuând cu sfinții, până azi.

Ar fi bine să înțelegem că refuzând vindecarea sufletului, nu primim nici ușurarea trupului. Sfinții Părinți spun că bolile trupești se țin în special de oamenii începători în cele duhovnicești, pentru a scăpa odată de grija de trup și de cele materiale. În plus, trupul funcționează după o înțelepciune pe care păcatul o neagă, o ignoră, o lovește și o alterează; nu degeaba orice tratament medical presupune și schimbări în stilul de viață, o disciplină a sa, din care omul să învețe. Sfinți văzători cu duhul vorbesc clar despre legătura dintre gânduri și diferite sentimente, și boli de inimă, circulatorii, de stomac, ficat, intestine, pancreas, sau endocrine. Să nu mai spunem că odată începută vindecarea sufletul prin pocăință, în Biserică, bolile trupești nu mai au o așa mare importanță.

Buna-Vestire este sărbătoarea zămislirii Domnului în pântecele Sfintei Fecioare, de la Duhul Sfânt. După 12 ani petrecuți în Sfânta Sfintelor la templul din Ierusalim, Sf. Maria este logodită cu dreptul și bătrânul Iosif. Datorită curăției sale, a fost învrednicită ca din făptura ei să ia Fiul lui Dumnezeu pârgă de trup și duh și prin Duhul Sfânt să-și unească apoi trup și suflet omenesc întreg, pe care să le îndumnezeiască, prin care să lucreze și în noi curățirea și sfințirea.

Cinstim pe Măicuța Domnului ca templu în care a locuit Domnul, ca Maică a tuturor fiilor Bisericii, ca pe ”cea mai cinstită decât heruvimii și mai slăvită fără de asemănare decât serafimii”, cetele îngerești cel mai apropiate de slava dumnezeiască. Această unire a ei cu Dumnezeu îi dă puterea să ia din cele cerești și să facă daruri celor de pe pământ.