Foaia parohială, nr. 76

Anul IV, nr. 76, 27 septembrie 2020

Speranța Sfântului Ilie

Foaie săptămânală a Parohiei Sf. Ilie cartier Speranța din Piatra-Neamț

Duminica a 18-a după Rusalii (Pescuirea minunată)

Apostolul citit ne îndeamnă să luptăm cu sentimentul nostru de autoconservare financiară, cu zgârcenia, cu inima strânsă, când facem un gest de milostenie.

Sf. Pavel spune că dăruirea nu este compatibilă nici cu părerea de rău, nici cu vreun imbold forțat din afara inimii noastre. Degeaba te-ai străduit să faci o pomană mai mare, dacă îți pare rău cu cât și ce ai dăruit, nici nu se cheamă pomană și nu e primită la Dumnezeu când gestul e de circumstanță, de rușine, că așa dau toți, că așa se face, că  ce-o să zică nuștiucine.

O precizare se impune: când știm că milostenia trebuia făcută într-un fel anume, bineplăcut lui Dumnezeu și de folos aproapelui, iar noi am simțit atât presiunea zgârceniei, cât și pe a celor din jur, se cuvine să ne certăm pe noi înșine pentru astfel de sentimente și de gânduri, să ne rugăm pentru aproapele și apoi pentru noi, alungând gândul, până ce prin har, cugetul ni se liniștește, iar pe viitor să recidivăm, până ne părăsește zgârcenia.

Apostolul ne asigură că Dumnezeu va avea grijă ca dăruitorul să sporească, să-i fie bine, să nu aibă lipsă, și că va primi răsplată și pe linie duhovnicească, adică Domnul se va milostivi de el și-l va scăpa de ispite și păcate: pentru efortul de a dărui din ce are, credinciosul primește milostenie dumnezeiască acolo unde nu are, în neputințele sale sufletești.

Pentru că noi nu putem fi drepți în mod desăvârșit înaintea lui Dumnezeu, Sf. Pavel zice că omul poate deveni drept prin milă, milostenie, deci lipsurile dreptății se împlinesc prin iubire, ceva ce ar trebui și noi să aplicăm chiar în viața de zi cu zi, în care ținem atât la dreptate.

Un alt rod al milosteniei este și acela că primitorul se roagă pentru dăruitor, fapt care declanșează mila lui Dumnezeu.

Sf. Evanghelie ne dezvăluie cum Dumnezeu insistă pentru a-Și face chemarea ascultată și voia împlinită.

Sfinții Andrei, Petru, Ioan și Iacov, odinioară ucenici ai Sf. Ioan Botezătorul, au fost chemați la apostolie de Mântuitorul. Ei răspund afirmativ, dar la un moment dat, ei se întorc la ocupația de pescari lângă lacul Ghenizaret. Venind în localitatea lor să propovăduiască, Domnul Iisus se folosește de faptul că îi cunoștea ca să predice oamenilor stând într-una din corăbiile lor, iar oamenii ascultau de pe mal, înconjurându-L în semicerc ca într-un amfiteatru natural.

Pescuirea minunată și îmbelșugată face pe cei 4, dincolo de bucuria și mirarea capturii, să se înfioare de Cel care vorbise de lângă dânșii, apoi le demonstrase puterea Sa, arătându-se mai bun pescar decât ei, convingându-i prin aceasta că și ei pot deveni, alături de El, pescari de oameni, învățători, deși nu absolviseră academiile vremii.

Sfinții Părinți confirmă că prin curăție sufletească și trupească, dublată de smerenie și ascultare, credincioșii pot primi de la Dumnezeu mult har și cunoștință, chiar dacă le vor lipsi uneori abilitățile verbale ale celor cu diplome răsunătoare în buzunar. La Pogorârea Duhului Sfânt, Apostolii le-au primit și pe acestea, spre mirarea cărturarilor timpului. Sf. Pavel, rabin și fariseu, mărturisește că a căutat să uite școala învățată pentru a nu stingheri cunoștința și puterea primite de la Dumnezeu.

Orice credincios, chiar dacă a lăsat școala și cartea la o parte de mulți ani, dacă se lasă educat și învățat de Dumnezeu, în Biserică, sub mâna duhovnicului, va arăta mult bun-simț, bună-creștere, precum și o clarviziune și o pricepere în ale vieții care demonstrează că a ajuns om și copil al lui Dumnezeu, Care îl crește neîncetat pentru împărăția și pentru casa Sa.

Să nu disprețuim principiile generale pe care ni le indică duhovnicul în privința profesiei, vieții de familie, în orice domeniu în care căutăm să aflăm voia lui Dumnezeu. Prin mila Domnului, prin rugăciunea și ascultarea noastră, datorită vieții lui duhovnicești și a iubirii sale către noi, părintele fiecăruia trebuie ascultat mai ceva decât propriile gânduri, sentimente și abilități în diverse domenii. Oricum, detaliile ni le va lăsa nouă, ca unii care ne confruntăm cu deciziile de fiecare zi.

Să nu disprețuim chemarea lui Hristos. Cum zice acatistul, El află pe cei care-L caută și ne rugăm să afle și sufletele noastre. Ca Păstor, ne rugăm să nu ne piardă pe noi, ci să ne ducă la pășunea-I duhovnicească și să ne hrănească din dulceața Sfintelor Sale Taine, curățind luminile cele întunecate de patimi ale sufletului nostru, ochii cei cugetători ai inimii, învățându-ne pe noi netrebnicii, miluindu-ne cu repejunea minții, și vom primi acea înțelepciune și putere care nu ne vin de la diplome, cursuri sau de la forța trupului.

Dacă Apostolii au disprețuit bucuria câștigului nesperat și au lăsat toată captura familiei, urmând Domnului, nici noi să nu ne oprim la darurile de început ale lui Dumnezeu: sănătate, liniște dinspre patimi, pace familială, oarece securitate financiară, copii buni, ci să le folosim ca să creștem mereu, neîncetat, în cele duhovnicești, folosindu-ne de orice prilej pentru a deveni mai buni, mai ostenitori, mai generoși, mai înțelepți, mai smeriți și mai conștienți de marea lucrare a lui Dumnezeu în viața noastră.

La 1 octombrie sărbătorim Acoperământul Maicii Domnului, amintindu-ne de ajutorul și purtarea de grijă a Preacuratei noastre Maici, sub care scăpăm de patimi și ispite, de boli și nevoi, crescând ca niște pui sub aripile maicii lor. Nu doar credincioșii Bisericii din Vlaherne stau sub acoperământul rugăciunilor ei, ci noi toți. Dacă Sfinții o văd mai bine ca noi, simțirea neîndoielnică a prezenței sale în viața noastră o putem avea toți.

Avem strânși 937 lei pentru apă. Sperăm să nu trebuiască să plătim decât 3165 lei, adică prețul a ceea ce am consumat. Mă rog și eu, rugați-vă și frățiile voastre.