Foaia parohială, nr. 55

Anul II, nr. 55, 2 iunie 2019

Speranța Sfântului Ilie

Foaie săptămânală a Parohiei Sf. Ilie cartier Speranța

Duminica a 6-a după Paști (a Orbului din naștere)

Apostolul citit ne învață pentru început că binele nu se poate săvârși rău, scopul nu scuză mijloacele. Demonul ghicitor din slujnica respectivă știa că are toate șansele să zădărnicească misiunea Sf. Pavel dacă transformă propovăduirea acestuia în circ, spectacol stradal, ori scandal. Mântuitorul, despre care s-a profețit de Isaia că ”nu va striga, nici nu va grăi tare, și în piețe nu se va auzi glasul Lui”, nu poate fi vestit bătându-se toba în târg.

Observăm și îndelunga răbdare a Sf. Pavel, care numai după un număr de zile exorcizează demonul, știind că va avea de suferit din partea stăpânilor slujnicei, care câștigau bani de pe urma ”darului” ei. Totuși, numele lui Hristos avea mai multă importanță decât întemnițarea și lovirea sa. Câți am fi stat câteva zile cu scandalul după noi?! Mai ales azi, când necredincioșii nu știu cum să ne provoace, ca să poată liniștiți afirma că toți suntem la fel, să luăm aminte.

Din pretextul stricării tradițiilor romane invocat de stăpânii slujnicei, ne dăm seama că împotriva bunătății creștine, oamenii nu vor ataca frontal, atunci când binele nostru strică ”binele” lor, ci vor căuta pretexte, chichițe respectabile, ca să-și ascundă sinele pătimaș. Nu este în zilele noastre viciu mai răspândit decât ipocrizia. Nu degeaba ne învață Sfinții Părinți să facem cât bine putem, dar să nu ne încredem în oameni.

După o bătaie exemplară, deși erau răniți și însângerați, Sfinții Pavel și Sila s-au sculat la miezul nopții să se roage și să laude pe Dumnezeu în cântări, ceea ce a atras minunea cutremurului și a eliberării lor din butuci și din lanțuri. Pentru că nu există bine făcut rău, sfinții nu se folosesc de ocazie ca să fugă, ci să facă un bine temnicerului, prilej cu care îl convertesc, cu toată casa lui, dovadă că și pruncii pot fi botezați, dacă există o bază că vor fi crescuți creștinește, până conștientizează credința și se ostenesc singuri.

Sf. Evanghelie ne relatează minunea vindecării unui orb din naștere, cunoscut ca cerșetor în Ierusalim. Este o dublă minune: la început i se deschid ochii trupești, apoi și cei duhovnicești, prin credința în Fiul lui Dumnezeu întrupat, minunea nouă și mântuitoare că Dumnezeu cel netrupesc și nevăzut se face trupesc și văzut.

Exista credința că Dumnezeu pedepsește pe copii până la strănepoți pentru păcatele strămoșilor, pentru ca oamenii să fie responsabili față de familia și neamul lor, să conștientizeze că răul săvârșit se propagă mai departe decât cred, că ”puțin rău nimicește mult bine, puțină nebunie strică multă înțelepciune”, și pățind așa cu oameni dragi, erau forțați să se străduiască să repare ce au greșit. Profeții precizau că dacă un copil apuca pe alte căi, bune, văzând greșelile părinților—și pe atunci nu era ușor să te desprinzi de clan—nu mai suferea pentru păcatele părinților sau altor ascendenți. Acum știm că pe linie genetică și chiar sufletească, anumite slăbiciuni, predispoziții, se transmit urmașilor, încurcându-i, și cel mai grav este când se întâlnesc gene recesive similare de la cei doi părinți.

Planul lui Dumnezeu era ca orbul să rămână astfel o perioadă, până îl întâlnește Mântuitorul, dar depindea numai de acela dacă viața de cerșetor îl face mai bun sau mai rău, pentru a primi și a doua minune, deschiderea ochilor sufletului. Felul în care a rezistat la inchiziția fariseilor, deși era om simplu, l-a învrednicit de această a doua minune.

Ne întristăm văzând cum niște oameni râvnitori, cunoscători și trăitori ai credinței, cum erau fariseii, datorită formalismului și fixismului, nu au putut accepta că o minune săvârșită sâmbăta vine de la Dumnezeu, nu reprezintă o muncă, deci un păcat. I-a tulburat minunea, le-a trezit interesul, dar nu au reușit să ajungă la credință, ba chiar s-au baricadat împotriva Mântuitorului, amenințând cu excluderea din singogă pe oricine îndrăznea să-L mărturisească.

Sfinții Părinți arată că în credință avem nevoie de mult echilibru, discernământ, trebuie să ajungem să ne ferim de extreme, dar și de compromisuri. Sa fim sensibili, dar nu exagerat, nici căldicei; să fim cunoscători, dar nu cerebrali, să nu despicăm firul în patru, însă nici uituci, ori superficiali; să fim lucrători, dar și rugători, să ne știm măsura; să știm să prioritizăm, să căutăm pe oamenii care trăiesc acest echilibru, ca să ne găsim propria formulă de a lucra, a simți și a cunoaște, mereu mai bine, luminându-ne viețile și pe ale celor din jur.

Ne întristăm văzând pe părinții orbului că s-au temut mai mult de gura lumii și de amenințarea fariseilor, decât de a-l răni pe fiul lor, de a-l lăsa singur într-un moment de cumpănă, de a nu-l susține mărturisind adevărul. Să insuflăm copiilor noștri dragostea de cinste, de adevăr, de bun simț, cu cuvântul și cu fapta.

Luni, 3 iunie, își sărbătoresc onomastica cei cu numele Ovidiu, de la Sf. Sfințit Mucenic Ovidiu, vechi sfânt al Bisericii.

Joi, 6 iunie, sărbătorim Înălțarea Domnului și pomenim pe eroii noștri și ai neamului. Ne dorim prin har să ajungem și noi de-a dreapta Tatălui, alături de Mântuitorul, și aceasta se va întâmpla dacă viețuim în puterea Învierii.

Vineri, 7 iunie, ora 18.00 - Agheasmă și Sf. Maslu

S-au strâns 8749 lei pentru candelabru.