Cu toții avem energii trupești și sufletești limitate, nu putem mulțumi pe toți, nu putem face tot ce am vrea, cu atît mai puțin dacă le pervertim, le ticăloșim, le slăbănogim prin păcate ale minții, ale simțirii—impulsivității și dorinței— și ale trupului. Cei care refuză invitația suferă de trufia vieții, pofta ochilor și pofta trupului, iar cei chemați în loc—neputincioși, săraci, sau fără preocupări spirituale—sunt invitați să le ia locul pentru a se întări, a se îmbogăți și a-și găsi locul și chemarea slujind pe Dumnezeu.
Anul II, nr. 31, 16 dec. 2018
Speranța Sfântului Ilie
Foaie săptămânală a Parohiei Sf. Ilie cartier Speranța din Piatra-Neamț
Duminica a 28-a după Rusalii (a Sfinților Strămoși—Pilda celor poftiți la cină)
Apostolul citit ne așează înaintea inimilor un adevăr deopotrivă frumos și îndemnător la făptuire creștină, acela că viața noastră și viața lui Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu și capul Bisericii, sunt una, o unitate de viață, de gândire, de simțire, de lucrare, în care puterea și slava lui Dumnezeu se fac din ce în ce mai arătate, mai vizibile, mai sensibile în viața noastră, care își va găsi deplinătatea de cunoștință și slavă în Ziua de Apoi.
Cea mai frumoasă viață este aceea conștientă, în care omul sesizează ce i se întâmplă, fenomenele sale lăuntrice, și observă cum slava lui Dumnezeu, care nu seamănă cu demnitățile omenești, îl înalță unde nici nu bănuia și nu ar fi reușit singur. Întipărirea chipului dumnezeiesc, sau închipuirea icoanei Fiului în noi, despre care citim în rugăciunea de la Acatistul Mântuitorului, se arată din ce în ce mai clar, începând cu Botezul și culminând cu intrarea în împărăția cerurilor.
Conștientizarea acestei vieți în care ne unim cât mai profund și gândit cu Dumnezeu ne face să lepădăm orice minciună, ipocrizie, defăimare, orice cuvânt de rușine, ca mintea să poată fi unită cu Dumnezeu și să se poată ruga neabătut. Minciuna nu e doar un mijloc de atingere a unui scop, ci rupere de Adevărul întrupat.
Aceeași conștientizare ne duce la controlul impulsurilor noastre și al poftelor, din care Sf. Pavel înșiră câteva: la pofte—desfrânarea, necurăția, patima, pofta rea și lăcomia, care este o adevărată lepădare de Dumnezeu și închinare la alți dumnezei, falși; la impulsuri—mânia, iuțimea, răutatea, defăimarea, cuvântul de rușine. Poftele întinează, murdăresc, împătimesc, înrobesc, iar impulsivitatea ne arată nervoși, mânioși, răutăcioși, acri, invidioși, disprețuitori, aruncând cuvinte grele.
Omul cel nou a dezbrăcat prin Botez și/sau pocăință pe cel vechi, și crește, înnoindu-se neîncetat, chiar dacă trupul se învechește. Nu se minte pe sine, nici pe alții, poartă grijă de pofte și impulsuri, căutând să rămână unit cu Hristos, să-L simtă în viața și făptura lui. Astfel se cuvine să trăiască un adevărat credincios, dacă vrea să vadă slava cerească, dacă vrea să sărbătorească Nașterea Domnului în viața lui și a familiei.
Sf. Evanghelie ne avertizează să nu ajungem ca cei poftiți la cina împărătească din pildă, nici ca evreii de acum 2000 de ani care au refuzat Cina Domnului, considerându-L nebun că le oferă Trupul și Sângele Său spre viață veșnică, nici ca acei ”creștini” de azi care se scuză când sunt puși în fața nevoii de a-și trăi credința, de a veni la Sf. Liturghie și de a depune toate eforturile să se învrednicească de Sf. Împărtășanie, sau Euharistie.
Cu toții avem energii trupești și sufletești limitate, nu putem mulțumi pe toți, nu putem face tot ce am vrea, cu atît mai puțin dacă le pervertim, le ticăloșim, le slăbănogim prin păcate ale minții, ale simțirii—impulsivității și dorinței— și ale trupului. Cei care refuză invitația suferă de trufia vieții, pofta ochilor și pofta trupului, iar cei chemați în loc—neputincioși, săraci, sau fără preocupări spirituale—sunt invitați să le ia locul pentru a se întări, a se îmbogăți și a-și găsi locul și chemarea slujind pe Dumnezeu.
De la începutul lunii pomenim în calendar prooroci și alte personalități din Vechiul Testament, precursori ai lui Hristos, prin care Dumnezeu a pregătit venirea lui Mesia—prin viața lor sau prin cuvânt. Duminica aceasta îi cinsitm la un loc, incluzând și pe cei nenominalizați în calendar sau necunoscuți. Ei sunt strămoșii după duh ai Domnului, duminica viitoare îi vom pomeni pe cei după trup.
Ultima zi de Spovedanie—miercuri, 19 decembrie, începînd cu ora 18.00.
S-au strâns 6770 lei pentru candelabru.
Programarea mersului cu Ajunul Nașterii Domnului:
Joi, 20 decembrie, începând cu ora 18.00: Vilele V1-V5, apoi blocurile H1-H5
Vineri, 21 decembrie, începând cu ora 18.00: vilele V6-V15, apoi blocurile H6-H7 și H8 scara A
Sâmbătă, 22 decembrie, începând cu ora 17.00: vilele V16-V25, apoi blocurile H8 scara B – H12
Duminică, 23 decembrie, începând cu ora 17.00: blocurile H13-H17
2018_12_16.pdf
