De două luni, Biserica ajută din răsputeri sistemul medical, răspunzând strigătului de ajutor al medicilor și al celor împreună-ostenitori cu dânșii. Dintr-un colțișor de Piatra-Neamț, un medic răspunde la rându-i strigătului de ajutor al slujitorilor Bisericii.
Ajutorarea sistemului medical este o constantă a lucrării Bisericii. Odată cu noua boală molipsitoare, această lucrare s-a intensificat, iar datele statistice se găsesc la îndemâna oricărui doritor. Cu toate că slujesc în biserici goale, în care abia de curând, credincioșii au redobândit permisiunea de a merge să se închine, dar nu și să rămână la slujbă, preoții au contribuit la cumpărarea multor echipamente medicale și de protecție, ca să nu mai amintim de porțiile de hrană distribuite pe secții de spital. Și când s-a cerut expres ajutor, și când strigătul a fost mut, s-a ajutat.
La un moment dat, s-a publicat un articol despre situația grea a preoților de parohie, în contextul măsurilor de limitare a răspândirii noii pandemii. O doamnă preoteasă, medic de profesie, a răspuns chemării de ajutor, donând trei sferturi din salar pentru ajutorarea a 10 familii de preot. Parohia Sf. Ilie cartier Speranța a împlinit această lucrare și va căuta să nu rămână un gest singular, ci să rodească urmări de același fel.
Milostenia este un fel de dragoste, dragostea care dăruiește din ce are celui căruia îi lipsește. După cuvântul Apostolului Pavel, răspunsul la această dragoste îl reprezintă rugăciunea pentru ajutător, adică tot o fiică a dragostei, cum o numește Sf. Ioan Iacob de la Neamț. Odinioară, creștinii considerau o mare pomană să ajute familia preotului sau obștea mănăstirii, tocmai pentru recunoștința acestora, manifestată prin rugăciune. Sub asaltul discursului antiBiserică, donatorii mănăstirilor s-au împuținat, dar cel mai mult au avut de suferit preoții de mir, la care se gândesc din ce în ce mai puțini creștini când vor să facă o pomană, lipsindu-se astfel de binecuvântarea pe care ar primi-o. Tocmai pentru a reaprinde râvna pentru această virtute, cinstim gestul doamnei doctor și dacă o parohie mică, mereu la limita supraviețuirii, s-a făcut lucrătoare acestei fapte bune, invităm și pe alții să urmeze pilda.
Pr. George Ovidiu Chirița
