Foaia parohială, nr. 75

Anul IV, nr. 75, 20 septembrie 2020

Speranța Sfântului Ilie

Foaie săptămânală a Parohiei Sf. Ilie cartier Speranța din Piatra-Neamț

Duminica după Înălțarea Sfintei Cruci (Luarea Crucii și urmarea lui Hristos)

Tema Duminicii este asumarea crucii fiecăruia, pentru ca biruința lui Hristos, prin Sfânta Sa Cruce, asupra păcatului și morții, să își arate roadele și în viața noastră.

Apostolul citit ne îndeamnă să nu mai căutăm un cod, o învățătură, o filozofie, pe care să o aplicăm și să ne liniștim, să dobândim armonie și fericire.

Nici măcar îndemnurile dumnezeiești din Biblie, luate ca un fel de legi ale universului, după care acționează Însuși Dumnezeu, nu ne fac drepți și fericiți prin ele însele, pentru că au fost dăruite oamenilor cu acel scop pe care îl vedem și în Psaltire: să ajungem să lucrăm împreună cu Dumnezeu, după voia Lui, și prin aceasta să ne unim cu El, în har, și să ajungem să viețuim veșnic împreună, datorită acestei uniri și comuniuni.

După cum arată aceiași Psalmi, când păcătuim, ne depărtăm de Dumnezeu, dar nu ne lepădăm de El și de mărturiile Sale, și atunci Dumnezeu face cumva să ne revenim. Acest cumva este mult mai clar prin Domnul Hristos, Împlinitorul Legii, prin Care noi scăpăm de această criză morală, de conștiința că nu reușim să ne ridicăm la nivelul cerut de Dumnezeu și păcătuim, făcându-ne vrednici de judecată.

Hristos trăiește în mine, spune Sf. Pavel, și prin El ne putem mereu ridica, ajungând treptat să ne vindecăm, să ne ridicăm, să ne învingem voința păcătoasă prin nevoința cea bună, indiferent că ne-o asumăm de bunăvoie sau fără de voie, prin necazuri.

Facem binele și căutăm adevărul cu puterea lui Dumnezeu Care lucrează din lăuntrul nostru. Mai mult, prin Sf. Împărtășanie, biruința asupra patimilor de tot felul devine și mai eficientă, numai să ne încăpățânăm a rămâne într-o relație vie cu Hristos și cu familia Bisericii, în care toți suntem fii ai lui Dumnezeu, adoptați prin har.

Să ținem mereu minte însă a ne smeri, a recunoaște că Dumnezeu lucrează în noi ca să ne ajute voința slabă și pătimașă, și tot ce reușim, I se datorează, altfel ne vom trezi că picăm. Mărturisim că ne-am răstignit împreună cu Hristos, adică am acceptat puterea Crucii Lui în viața noastră, și de atunci răstignirea Sa își tot eliberează efectele binefăcătoare în viața noastră, dacă acceptăm că durerile ce ne vin sunt pe merit, ne sunt de folos și avem a le răbda, ca să ne facem părtași și Învierii Lui.

A trăi cu credință în Fiul lui Dumnezeu Care S-a răstignit din iubire pentru mine, cum zice Apostolul, înseamnă să am mereu înainte Crucea Lui ca niște ochelari prin care văd altfel viața și crucea mea și să nădăjduiesc, văzându-i roadele răsărind în inima mea, că am început deja să trăiesc viața veacului ce va să fie, schimbând gustul acestui veac.

Sf. Evanghelie continuă, de fapt arată baza pe care construiește Apostolul. Ea spune că cine optează liber să urmeze lui Hristos, de fapt ca Hristos să ne călăuzească dinăuntrul nostru spre Sine, de-a dreapta Tatălui, Acela primește biruința Lui, dar inevitabil primește și Crucea Sa, care rodește în viața noastră dacă în fiecare zi ne acceptăm crucea noastră și ne folosim de Crucea Lui ca să ne-o ușurăm pe a noastră, să căpătăm putere, răbdare, și apoi prin răbdare, nădejde că vom ajunge unde a ajuns și Hristos, în slava fericită a Tatălui.

Cine caută să-și scape viața aceasta în care binele și răul se amestecă, ajunge să o piardă cu totul. Binele va fi căpușat și închircit de rău, care ne va sorti Iadului. ”Puțin rău nimicește mult bine … și puțină nebunie strică multă înțelepciune”, avertiza acum 2900 de ani Solomon.

Cine își pierde viața Sa pentru Hristos și Evanghelie, adică renunță la plăceri, la nervi, la ideile și mândria sa, lăsându-L să lucreze cu înțelepciunea și puterea Lui și să ne unească cu Dumnezeu, acela scapă de moarte și de durere, unindu-se cu viața lui Dumnezeu.

Nu e o soluție să ne omorâm sufletul cu păcate, călcând peste cadavre, folosindu-ne de oameni, să ajungem nu știu unde. Nu vom fi nici fericiți, vom pierde și veșnicia.

Nu există nici vreo scurtătură, vreun truc, prin care să ne păstrăm viața noastră păcătoasă, dragă nouă și cu care ne-am obișnuit, dar să scăpăm și de Iad, cu răutatea, întunericul și suferința lui. Prețul mântuirii este să ne dăruim cu totul, pe noi înșine și unii pe alții, ca Dumnezeu să ne dea totul, după măsura Lui dumnezeiască.

Dacă ne vom jena de a trăi creștinește și de a-L mărturisi pe Hristos ca pe Domnul, fratele și prietenul nostru cel mai bun, pentru că societatea ne etichetează ca bigoți, retrograzi, conservatori, iliberali, învechiți, proști care nu știu să se bucure de plăcerile lumești și nu învârt la roata societății de consum, ne vom trezi, chiar dacă nu am scris o cerere formală, rupți de Hristos, de bine, de adevăr, de viața veșnică.

Societatea se mândrește cu desfrânarea în mâncare, băutură, somn, odihnă, distracție, erotism, cu gura slobodă și altele, pentru că nu-i place frâul Evangheliei, și atunci îl blestemă și-l hulește pe toate căile, mai pe față sau mai subtil. Societatea nu vrea să știe că păcatul e rău și va fi pedepsit, va avea un capăt, va exista o judecată, vrea să negocieze totul, după cum îi convine pe moment, fără să gândească ce va fi peste o generație-două, de aceea oricine emite aprecieri de valoare devine intolerant, judecător al aproapelui, îngust, limitat, fosilă a unor vremuri obscure.

În Biserică, ne încăpățânăm să rodim prin Crucea Domnului, să ne asumăm crucea noastră pentru a ne vindeca deplin și cu adevărat, căutăm bucuriile sănătoase și nepieritoare, mângâindu-ne cu mijloacele ei harice pentru a reuși să terminăm călătoria acestei vieți cât mai pregătiți pentru viitoarea.

Joi, 24 septembrie, ora 18.00—Spovedanie

S-au strâns 852 lei pentru apă. Mulțumim, sunt semne că vom plăti doar o sumă echivalentă cu apa consumată, în jur de 2000 de lei. Cu rugăciunile dumneavoastră, nădăjduiesc să fie așa.