Foaia parohială, nr. 70

Anul III, nr. 70, 16 august 2020

Speranța Sfântului Ilie

Foaie săptămânală a Parohiei Sf. Ilie cartier Speranța din Piatra-Neamț

Duminica a 10-a după Rusalii (Vindecarea lunaticului)

Apostolul citit ne îndeamnă la primirea ostenelii de a-I urma lui Hristos după exemplul sfinților.

Toate ostenelile sale, înșirate de Sf. Apostol Pavel, nu au rolul de a-l slăvi, sau de a-i rușina și complexa pe credincioși, ci de a le aminti că ispitele și rătăcirile lor se datorează lipsei de preocupare spre cele duhovnicești, părerii că harul lui Dumnezeu le dă mână liberă să ducă o viață lipsită de griji și de ispite.

Un adevăr fundamental, subliniat de toți sfinții, este acela că toate plăcerile trupești duc la dureri și în cele din urmă la moarte veșnică, de aceea creștinul nu le caută, iar pe cele care-i vin de la Dumnezeu le gustă doar, mulțumindu-I, după care caută să dea mai departe, să facă o bucurie altora, care la rându-le să facă asemenea. De aici și bunele maniere ”moldovenești” de a refuza când ți se oferă, de a lua puțin și da mai departe, de a ne bucura de Domnul și de bunătățile Sale cu cutremur, cum zice la Psaltire.

Plăcerile creștinului trebuie să fie cele duhovnicești: să afle, să priceapă, să fie cu mai mult bun simț, să se ostenească, să se jertfească, să facă bine, să ajute, să aibă dor de cele sufletești, să lupte cu păcatul, să alunge ispitele, să învețe pe altul, să deschidă o oportunitate cuiva, să facă viața mai ușoară sau o bucurie celor din jur, să aibă ambiții duhovnicești, să vadă cum i-ar sta cu podoabele nevoințelor încercate de sfinți, să caute liniștea lăuntrică, să fie părtaș la o lucrare mare și de folos multora.

Chiar și când se bucură de o mâncare bună, de un pahar, de odihnă, de o companie veselă, când își împodobește casa, își îmbracă copilul, soțul sau soția, creștinul o face la o sărbătoare, bucură pe altul, dă în general un sens duhovnicesc celor lumești. Caută să bucure pe altul, dar nu să răsfețe sau să faciliteze păcate.

Sf. Evanghelie ne oferă aceeași lecție de săptămâna trecută, într-o nouă situație, prin cuvintele părintelui îndurerat, care ne învață să strigăm: ”Cred, Doamne, ajută necredinței mele!”

Avem nevoie de credință tare, sigură, neîndoielnică, de aceea trebuie să o hrănim cu o viață creștină, ca să crească și să o simțim, iar postul și rugăciunea, care ofilesc patimile și ispitele și ne unesc cu Dumnezeu, ne oferă acea credință de care fug demonii, care alungă necazurile și aduce bucuria întâlnirii cu Dumnezeu, în har.

Postul, rugăciunea, osteneala întru ajutorarea aproapelui, sunt dureri de bunăvoie pe care ni le asumăm. Ele ne curățesc de păcate, îi iau diavolului drepturile asupra făpturii noastre și micșorează durerile fără de voie pe care Dumnzeu ni le rânduiește ca medicament pentru plăcerile căutate de noi, sau cele primite în dar, pe care am uitat să le gustăm numai, mulțumindu-I.

Orice căutare a plăcerii trupești, orice lăsare în voia poftelor și ambițiilor lumești, aduce dureri, iar cel încăpățânat, nărăvit, își găsește și moartea sufletească, apoi și pe cea fizică. În această ecuație, diavolul are locul său, adesea de împlinitor al ”tratamentului” dureros de care are nevoie omul.

Avem nevoie de oameni sfinți, asupra cărora vrăjmașul și-a pierdut puterea, care au lepădat plăcerile și ambițiile lumești, care s-au curățit în focul durerilor fără de voie și al ostenelilor de bunăvoie, care să se roage cu putere pentru noi, care să ne facă vădite aceste adevăruri neplăcute și care să ne inspire să le călcăm pe urme.

La 16 august sărbătorim pe Sfinții Martiri Brâncoveni, Constantin Voievod și cei 4 fii ai săi, Constantin, Ștefan, Radu și Matei, laolaltă cu rudenia lor, sfetnicul Ianache Văcărescu, zi declarată de Parlamentul României drept Zi Națională pentru comemorarea martirilor Brâncoveni și de conștientizare a violențelor împotriva creștinilor. 8 ucenici ai lui Hristos sunt uciși zilnic pe mapamond pentru credința lor, iar în spațiul euroatlantic, cei care își trăiesc credința creștină sunt din ce în ce mai prigoniți de corectitudinea politică neomarxistă, pătimind multe neajunsuri, chiar dacă nu își dau efectiv sângele pentru Hristos.

Este momentul să învățăm lecția țărilor a căror conducători au abandonat credința creștină și a căror cetățeni i-au ales în continuare, doar pentru că nu le-a scăzut și nivelul de trai, iar acum, după ce acești oameni au umplut instituțiile de slujitori credincioși lor, dar nu lui Dumnezeu, cetățenii nu mai pot scăpa de ei, sunt prizonierii lor, li se impune ce să spună, ce să creadă, ca să nu li se sară în cap, să nu fie puși la zid pe Internet și în comunitate, să nu le fie terorizați copiii, să li se permită să-i crească acasă,  să nu li-i ia statul. Acești oameni se ascund după cuvinte precum libertate, toleranță, iubire, lipsa de prejudecăți, spirit critic, dar de fapt se folosesc de tinerii dezamăgiți de o societate a banului ca să strice tot ce a construit bun omul creștin, în numele unei lumi noi și a unui om nou. Cei de peste 40 de ani începem deja să ne prindem, am mai auzit astfel de lucruri de la Partidul Comunist Român.

Tehnologia și manipularea prin tehnici psihologice, plăceri, prostirea populației, vor face greu să rezistăm în anii care vin dacă nu ne trăim credința și nu luptăm cu patimile. Doar omul care a verificat credința prin trăire nu poate fi prostit și recunoaște pe cei care mimează niște principii de viață. Doar cel care știe să recunoască lucrarea lui Dumnezeu în viața sa își dă seama când alt duh și altă lucrare au început să-și ceară drepturi în mintea, în simțirea, în faptele lui.

Tot la 16 august, gândurile și pașii ni se îndreaptă către marele sfânt și duhovnic de la Mănăstirea Văratic, Sf. Iosif.

O zi mai departe, sărbătorim pe cel care, alături de Sf. Ioan Botezătorul, protejează orașul Piatra-Neamț, Sf. Gheorghe Pelerinul, iubitorul Psaltirii și al rugăciunii neîncetate, a cărui raclă cu moaște se găsește tot la Mănăstirea Văratic, iar o părticică poposește la biserica Sf. Ioan Domnesc, lângă turnul în care s-a rugat ani de-a rândul.

La 18 august sărbătorim pe Sf. Mucenic Flor, protectorul Florinilor și al Florinelor.