Foaia parohială, nr. 64

Revista parohiei Iulie 4, 2020

Știm că suntem liberi făcând bine pentru că ține de noi să rămânem buni și nu ne oprește nimeni și nimic să păcătuim, decât noi înșine; deoarece ne aducem aminte cum ne înlănțuia răul, cum ne păcălea, cum ne apăsa, cum vedeam că se lucrează în viața noastră fără să ne aducă bucurie, fericire, fără să ne facă mai sănătoși, mai puternici, mai plini de viață adevărată; ne aducem aminte cum se întindea în viața noastră, cum ne aducea dezamăgiri după goale promisiuni.

Anul III, nr. 64, 5 iulie 2020

Speranța Sfântului Ilie

Foaie săptămânală a Parohiei Sf. Ilie cartier Speranța din Piatra-Neamț

Duminica a 4-a după Rusalii (Vindecarea slugii sutașului)

Apostolul citit astăzi ne aduce aminte că mila lui Dumnezeu ne-a eliberat din păcatele care ne înrobeau. Din smerenie, ne numim robi ai Domnului, spunem că ne supunem Lui, că-L ascultăm, dar de fapt știm că binele, așa cum ni l-a lăsat Dumnezeu și-l învață Biserica, te face liber.

Știm că suntem liberi făcând bine pentru că ține de noi să rămânem buni și nu ne oprește nimeni și nimic să păcătuim, decât noi înșine; deoarece ne aducem aminte cum ne înlănțuia răul, cum ne păcălea, cum ne apăsa, cum vedeam că se lucrează în viața noastră fără să ne aducă bucurie, fericire, fără să ne facă mai sănătoși, mai puternici, mai plini de viață adevărată; ne aducem aminte cum se întindea în viața noastră, cum ne aducea dezamăgiri după goale promisiuni.

Harul lui Dumnezeu ne eliberează. Simțim această minune la Spovedanie, la Sf. Maslu, când ne împărtășim. Ajutorul lui Dumnezeu se găsește mereu în strădaniile noastre, în care simțim osteneală, bătaie de cap, durere, ambiție, ca ruperea de păcat să fie și rodul dorinței noastre, să nu reproșăm vreodată lui Dumnezeu că noi i-am cerut ceva ce am crezut că e bine și El ne-a dat un bine cum a vrut El, fără să ne putem răzgândi, fără să avem dreptul de a pune întrebări, de a mai spune ceva.

Sf. Pavel simplifică ce avem de făcut: dacă vrem să ne sfințim, să trăim o viață înviată, care ajunge să fie și veșnică, adică să se continue, să meargă în același sens și după hotarul morții trupului, atunci să punem binele în locul răului, folosind în slujba binelui, a lui Dumnezeu, ce foloseam în slujba răului, a celui viclean. Ne lepădăm de Satana, de lucrările lui, de slujitorii și slujirea lui, de trufia lui și ne unim cu Hristos, îi închinăm viața noastră și ne închinăm Tatălui și Fiului și Sfântului Duh, cum zicem la Botez.

Am folosit greșit mintea?! Să o folosim creștinește: să o adunăm, să o cultivăm, să vedem frumos și drept, să alungăm gândurile păcătoase, să o eliberăm de imagini, imaginații și amintiri pătimașe, să ne rugăm, să citim, să vorbim frumos. Am folosit greșit simțirea?! Să ne ambiționăm și să luptăm pentru ce merită, să fim treji, veghetori, să ne scârbim de cele rele și să dorim, să tânjim după ce e bun. Mintea să spună sentimentelor ce-i cu ele și acestea, la rându-le, să sprijinea mintea să devină sigură, puternică, să reacționeze cât mai repede și mai bine la situațiile de viață. Rugăciunea să fie cu atenție, dar și cu poftă, și cu osteneală.

Trupul să nu mai prelucreze imagini, sunete, gusturi, mirosuri, pipăiri păcătoase; să-l îngrijim, dar să nu-l cruțăm, nici să-i slujim. Să se alăture sufletului, ca să fie părtaș la viața lui și să se învrednicească de Înviere. În timp, și mintea, și simțirea, și trupul, se vor disciplina, se vor sfinți. În plus, să respectăm ritmul vieții Bisericii, să ne sfătuim cu duhovnicul și să primim toate de la Dumnezeu.

Duminica aceasta învățăm de la sutaș să avem milă față de aproapele în suferință, să ne folosim toată credința și să ne arătăm iubirea de oameni ostenindu-ne să-l ajutăm cu rugăciune, mai ales când omenește nu avem ce să-i facem sau să-i dăm. Rugăciunea noastră, prin Hristos Care ne cuprinde pe toți în Sine și locuiește în fiecare, ajută pe acela, luptăm noi pentru și în locul lui, este ambalajul omenesc în care Dumnezeu așează harul Său. Să ne rugăm din toată inima pentru aproapele, nu ca și cum am semna o cerere în locul lui, la un ghișeu la care el nu poate veni.

Sutașul era un om respectat de evrei, pe care-i ajutase cu construcția sinagogii, își iubea slujitorul și avea credință puternică în Dumnezeu, chiar dacă era păgân. Învățăm de aici că Dumnezeu lucrează prin tot felul de oameni, că și necredincioșii pot iubi și avea credință, iar Dumnezeu îi ascultă. Aceasta ne smerește și ne îndeamnă să nu ne lăsăm mai prejos ca ei, căci purtăm numele lui Hristos și spunem mereu ”sfințească-se numele Tău”.

Sutașul ne învață ca atunci când o problemă ne depășește, să căutăm pe Hristos și pe sfinții Săi, din ceruri și de pe pământ. Preoții, mănăstirile, locurile încărcate de har, ne așteaptă, noi să avem bunăvoință să le cercetăm și să fim ostenitori.

Sutașul ne arată cum viața este o lecție continuă de credință și de iubire. Sfinții Părinți ne învață ca din orice mărunțiș, din toate cele ale vieții, să tragem concluzii duhovnicești (nu să căutăm semne peste tot), căci tot ce e bun ascunde și conține harul lui Dumnezeu.

Luni, 6 iulie, sărbătorim pe Sf. Lucia. La mulți ani celor care îi poartă numele!

Tot luni, 6 iulie, prăznuim pe Sf. Sisoe, mare prigonitor al demonilor, în tradiția populară. Din Pateric: A zis odată avva Sisoe cu sinceritate: crede-mă, uite, sunt treizeci de ani de când nu mă mai rog lui Dumnezeu pentru păcate, ci mă rog aşa: „Doamne Iisuse, apără-mă de limba mea!“ Şi până azi, cad zi de zi din pricina ei şi păcătuiesc. Tot din Pateric: S-a făcut Liturghie în muntele avvei Antonie, şi s-a nimerit şi un burduf de vin. Unul dintre bătrâni luă un ulcioraş şi un pahar, aducându-i şi avvei Sisoe, şi-i dădu de bău. La fel şi al doilea (pahar), şi primi. I-a mai dat şi al treilea, dar n-a primit, zicând: opreşte, frate, nu ştii că e al Satanei? Și încă o zicere: A zis avva Sisoe: dacă se îngrijeşte cineva de tine, nu trebuie să-i porunceşti. Și în sfârșit: L-a întrebat unul dintre părinţi pe avva Sisoe: -Dacă şed în pustie şi vine vreun barbar dorind să mă omoare, şi-l birui, să-l omor? -Nu, ci lasă-l lui Dumnezeu. Orice ispită sau încercare i-ar veni omului, să zică: „din pricina păcatelor mele s-a întâmplat“, iar dacă (se întâmplă lucru) bun, „din purtarea de grijă a lui Dumnezeu“.

Joi, 9 iulie, este prăznuită icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului Îndrumătoarea de la Mănăstirea Neamț. Cine are drum prin zonă, seara în ajun și dimineața în ziua sărbătorii, va avea parte de o slujbă mai solemnă ca de obicei și de harul Măicuței Sfinte!

Am adunat 600 de lei pentru hram și pentru alte nevoi imediate ale bisericii. Ni s-au virat în cont 1634 lei din formularele dumneavoastră cu 2%. Vă mulțumim!

Atașamente: 
PDF icon 2020_07_05.pdf
Citește alte articole despre: foaie parohiala