Foaia parohială, nr. 59

Anul II, nr. 59, 29 iuie 2019

Speranța Sfântului Ilie

Foaie săptămânală a Parohiei Sf. Ilie cartier Speranța din Piatra-Neamț

Sf. Ap. Petru și Pavel și Duminica Sfinților români (a 2-a după Rusalii)

Sfinții Apostoli Petru și Pavel

Sunt cei mai celebri dintre Apostoli datorită vieții lor pline de har și a felului în care au știut să explice oamenilor înțelepciunea și lucrarea lui Dumnezeu, cu multă putere în cuvânt, lăsând ucenici care au ajuns la rându-le sfinți, iar unii au propovăduit și în Nordul Dunării, pe teritoriul locuit de daco-romani.

Sf. Petru se mai numea și Simon, era frate cu Sf. Andrei și amândoi, ucenici ai Sf. Ioan Botezătorul. Din pescar simplu, om cu familie, Sf. Petru a ajuns Apostol, L-a urmat pe Mântuitorul peste tot și după Înviere și Pogorârea Sf. Duh a propovăduit creștinismul în Israel, Orientul Apropiat, Nordul Africii, Britania, Spania și Roma, unde a fost răstignit cu capul în jos.

Sf. Pavel se mai numea Saul, era cetățean roman, fariseu și rabin. Din prigonitor al Bisericii a fost chemat în mod minunat la apostolie, propovăduind în Israel, Orientul Apropiat, Grecia, Macedonia, Spania și Roma, unde i s-a tăiat capul în aceeași zi cu martiriul Sf. Petru, din porunca lui Nero.

Sunt pictați alături și îmbrățișați deoarece au fost martirizați împreună și pentru a arăta că și în discuțiile lor contradictorii a biruit iubirea și adevărul.

Învățăm de la ei că și oamenii feciorelnici, și cei cu familie, și cei simpli, și cei învățați, și cei care au păcătuit, lepădându-se de Hristos ori prigonind Biserica, sunt chemați la viață sfântă și rodnică. Mai luăm aminte să răspundem la chemarea lui Hristos, să-L purtăm în inimă, trăim în har și să lăsăm vrednici urmași după noi.

Apostolul și Evanghelia sărbătorii Sfinților Apostoli ne îndeamnă să ne folosim ochii credinței, nu doar pe cei trupești, să nu judecăm omenește viața, ci duhovnicește, bisericește, dumnezeiește, și atunci vom simți lucrarea lui Dumnezeu în viața noastră, atunci vom avea bucurii pentru care merită și osteneala, și răbdarea, și iubirea, și iertarea tuturora. Când auzim de Sf. Pavel câte suferințe a îndurat și totuși se laudă în slăbiciunile sale, ca unele aducătoare de har, ba chiar de ridicare până la al treilea cer, unde a văzut slava negrăită a lui Dumnezeu, când îl auzim pe Sf. Petru cu câtă convingere, văzând în față un om, mărturisește pe Dumnezeu întrupat, iar Mântuitorul ne lămurește că această mărturie se datorează Duhului Sfânt, nu vreunui raționament strălucit al minții omenești, să cerem și noi de la Dumnezeu să ne arate păcatele, să ne înmulțească râvna, să ne dea răbdare, să nu ne lase a ne lenevi, ca să ne bucurăm și noi de asemenea binecuvântări și multe altele.

Duminica Sfinților români

Tema Duminicii este tot sfințenia. Nu doar mărturisim că și în România există Biserica adevărată, în care Dumnezeu este prezent și lucrează cu oamenii, rodind sfinți, ci ne amintim că sfințenia este scopul și idealul viețuirii noastre, a românilor ortodocși.

Odinioară, toți creștinii se numeau sfinți, semn că Dumnezeu îi consideră aleși, speciali, iar ei caută să fie curați de păcate și să-L iubească din toată mintea, simțirea și lucrarea lor. De aceea darurile Duhului Sfânt rodeau în mare parte dintre ei și aveau mare nădejde că vor viețui cu Domnul Hristos și cu Apostolii în împărăția lui Dumnezeu.

Azi ne numim ortodocși, sau dreptslăvitori, dreptmăritori, adică mărturisim că suntem parte din Biserica cea adevărată și mergem pe un drum corect care duce la unirea cu Hristos.

Mirenii se numesc cucernici, iar preoții lor preacucernici, adică în toate cucernici. Cucernicia înseamnă să duci o viață în lume, în care îți arăți iubirea față de Dumnezeu prin iubirea față de aproapele și în același timp cauți să te păstrezi curat de întinările lumii.

Călugării se numesc cuvioși, iar preoții lor preacuvioși, adică în toate cuvioși. Cuvios înseamnă dedicat lui Dumnezeu întru iubire, și prin viața și jurămintele monahale asta caută să fie, separați de lume și dedicați lui Dumnezeu, într-o viață deplină, fără compromisuri.

În smerenia și uneori în lenea noastră, nu zicem nu celor de mai sus, dar am întreba dacă nu există un minim prin care să intrăm în Rai? Există, și canoanele Bisericii, prin gura preotului paroh și a duhovnicului, mereu ne atrag atenția când am ajuns sub el și am pierdut accesul la Sf. Împărtășanie.

Minimul necesar pentru a intra în Rai este să fim membri activi ai Bisericii și să ajungem să ne împărtășim măcar în cele 4 posturi de peste an. Să nu lipsim de la Biserică, să fim milostivi, să nu facem rău, să facem bine cât putem, să răbdăm fără cârtire și judecată, să iertăm, să ne smerim, să căutăm mereu un progres în toate cele.

Ca să fim siguri că nu facem vreun stagiu în Iad și așteptăm ca suferința de acolo și pomenile rudelor să ne scoată, mai punem ceva. Suntem atenți dacă nu mai există patimi, vicii în viața noastră, dacă nu cumva au adormit sau dacă măcar suntem în stare să controlăm încercările lor de a reveni în actualitate; dacă simțim iubire față de Dumnezeu și de Biserică, iubire care se manifestă când e vorba să ne rugăm, să postim, să facem un bine, să răbdăm și să iertăm un rău, să mergem repede la biserică atunci când ne cheamă clopotul; dacă ne e dor măcar la 40 de zile de întâlnirea cu duhovnicul și cu Sf. Împărtășanie.

Candelabrul a costat în jur de 11300 lei și a fost plătit integral. Am strâns 800 lei pentru hram.