Îndoiala tuturor ucenicilor, ezitarea mironosițelor de a mărturisi cele spuse lor de îngeri, gestul extrem de îndoială al Sf. Toma, precum și arătările deosebite către peste 500 de ucenici în Galileea, către Sf. Petru și către Sf. Iacov ruda Domnului, precum și mărturia Sf. Pavel, ajuns apostol din rabin, fariseu și prigonitor părtaș la martiriul Sf. Ștefan, toate ne încredințează de Învierea Domnului și ne duc la acel ”fericiți cei ce n-au văzut și au crezut”.
Anul II, nr. 51, 5 mai 2019
Speranța Sfântului Ilie
Foaie săptămânală a Parohiei Sf. Ilie cartier Speranța din Piatra-Neamț
Duminica a 2-a după Paști (a Sf. Apostol Toma)
Prima duminică după Paști, adică după Înviere, este chiar duminica în care sărbătorim Învierea, iar a doua se numără aceasta, numită a Tomii, zi de praznic împărătesc, în care prin necredința Apostolului care mai apoi a propovăduit Învierea până în India, ne întărim noi în credința în Învierea Domnului. În toate duminicile până la Înălțarea Domnului, nu mai sărbătorim Învierea, după cum este și normal, ele au fiecare o însemnătate deosebită.
Apostolul citit ne arată puterea Duhului Sfânt, lucrătoare în Sfinții Apostoli, care propovăduiau Învierea și viața cea nouă în Hristos, plină de har, de adevăr și de libertate față de patimi. Nici măcar puterea brută a autorităților religioase evreiești nu i-a putut opri. Secretul, dacă ar fi să spunem așa, era dăruirea totală a credincioșilor față de credința și Biserica lor: atât apostolii și ceilalți ucenici, cât și creștinii care veneau la ei să scape de grave probleme, dar și să dea o nouă direcție vieții lor.
Sf. Evanghelie relatează că în duminica învierii, seara, Mântuitorul Iisus Hristos se arată ucenicilor, mustrându-i că nu au crezut pe cei care-L văzuseră înviat, apoi le arată mâinile și coasta Sa, pentru a-i încredința că nu este o nălucă.
Urmează un moment foarte important, în care se împlinește promisiunea Domnului că apostolii vor avea putere de a lega și dezlega pe pământ, cu efect și în cer, deoarece Biserica este una, cerească și pământească. Cei 11 primesc harul Duhului Sfânt și puterea de a fi administratori și dăruitori ai acestui har, persoanele îndrituite și împuternicite, în Biserică, de a împărtăși darurile ascunse în har. Toți creștinii sunt preoție sfântă și împărătească, prin Botez și Mirungere, ca să aducă și să se aducă jertfe duhovnicești prin cuvânt și faptă, dar unii sunt aleși de Dumnezeu pentru a fi cei prin care Hristos Domnul își săvârșește cele ale arhieriei și episcopiei Sale. O precizare se impune: preotul poate doar cele date lui, să nu-i cerem anumite lucruri după mintea noastră, deoarece atunci când își depășește atribuțiile, harul lasă nelucrătoare cuvintele și gesturile lui.
Îndoiala tuturor ucenicilor, ezitarea mironosițelor de a mărturisi cele spuse lor de îngeri, gestul extrem de îndoială al Sf. Toma, precum și arătările deosebite către peste 500 de ucenici în Galileea, către Sf. Petru și către Sf. Iacov ruda Domnului, precum și mărturia Sf. Pavel, ajuns apostol din rabin, fariseu și prigonitor părtaș la martiriul Sf. Ștefan, toate ne încredințează de Învierea Domnului și ne duc la acel ”fericiți cei ce n-au văzut și au crezut”.
Aceste cuvinte nu ne îndeamnă doar la încredere în lanțul sfinților care au văzut pe Domnul înviat, din secolul 1 până în al 21-lea. Nici nu ne invită doar la a ajunge așa de sfinți, încât să ni se arate Domnul din această viață. Aceste cuvinte ne îndeamnă să dobândim și cealaltă vedere, deosebită de a ochilor fizici și a centrilor nervoși din creier, vedere care se datorează ochiului minții și puterii lui de a vedea gândurile și cuvintele lui Dumnezeu, de a le recunoaște, de a le uni cu inima și cu sentimentele și de a le trăi, ca învierea lui Hristos să se vădească din zi în zi mai clar și mai sensibil în viața noastră. Dorința Domnului și a Bisericii este ca toți să înviem prin gânduri, cuvinte și fapte bune până în stadiul, până la nivelul în care deja simțim pulsând în viața noastră harul, viața dumnezeiască, și de atunci avem mare nădejde că moartea noastră nu va fi decât o intrare pe o ușă în spatele căreia cam intuim ce ne așteaptă, o viață și mai unită cu Dumnezeu, în care puterea Lui va împlini deplin lipsurile voinței noastre.
În duminica Tomii se întâmplă anul acesta cinstirea icoanei Maicii Domnului ”Potirul Nesecat”, icoană și acatist cu același nume atât de familiare celor care se roagă Măicuței pentru apropiații lor robiți de patima beției.
Tot în această duminică prăznuim pe Sf. Cuvios Mucenic Efrem cel Nou, a cărui recentă descoperire a moaștelor a adus cu ea un izvor nesecat de minuni în toată Ortodoxia, celor care se închină cu evlavie sfântului și îi citesc acatistul.
Tot în această duminică pomenim pe Sfânta Mare Muceniță Irina, protectoarea Irinelor născute în această perioadă.
Luni, 6 mai, pomenim pe Sfântul și Dreptul Iov, mult răbdătorul și pătimitorul. Deși era un om de vază și înțelept, și-a pierdut familia și averea, dar nu și credința. Nu a fost înțeles de soție, de prieteni, dar nu a vrut să spună ceva împotriva lui Dumnezeu și a așteptat să primească de la El mângâiere și sens în suferința lui. Dumnezeu i se arată, iar Iov nu mai are nevoie de nicio explicație, bucuria întâlnirii cu Dumnezeu umplându-i inima și vindecându-i-o. Și noi, dacă reușim să avem răbdare în dureri și necazuri, suntem cercetați de harul Lui cu asemenea bogăție, încât nu mai contează să vină vreun înger din cer să ne explice rostul încercării, ci faptul că am ajuns să privim altfel suferința și nevoia, și am reușit să acceptăm valoarea răbdării și a smereniei în progresul nostru duhovnicesc.
S-au adunat 8579 lei pentru candelabru. Datorăm 830 lei la gaz, dar cu scadența la 20 mai.