Uneori nu avem la îndemână acest acatist, în zile de sâmbătă sau când simțim nevoia să ne rugăm pentru adormiții noștri. Pentru cine vrea să-l aibă tipărit, fișierul din atașament este gata de listat pe hârtie obișnuită A4, rezultând o broșură format A5, de capsat la mijloc.
Acatistul către Dumnezeu Tatăl pentru cei adormiți
Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie.
Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul Adevărului, Care pretutindenea eşti şi toate le împlineşti, Vistierul bunătăţilor şi Dătătorule de viaţă, vino şi Te sălăşluieşte întru noi şi ne curăţeşte pe noi de toată întinăciunea şi mîntuieşte, Bunule, sufletele noastre.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieşte-ne pe noi. (de 3 ori)
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfîntului Duh și acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Preasfântă Treime, miluieşte-ne pe noi. Doamne, curăţeşte păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează şi vindecă neputinţele noastre, pentru numele Tău.
Doamne, miluieşte de 3 ori). Slavă… Şi acum…
Tatăl nostru care eşti în Ceruri, sfinţească-se numele Tău. Vie împărăţia Ta. Facă-se voia Ta, precum în Cer, așa şi pe pământ. Pâinea noastră cea spre fiinţă dă-ne-o nouă astăzi. Şi ne iartă nouă greșelile noastre, precum şi noi iertăm greșiților noştri, și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăveşte de cel viclean.
Că a Ta este Împărăţia şi puterea şi slava, a Tatălui şi a Fiului şi a Sfîntului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Miluiește-ne pe noi, Doamne, miluiește-ne pe noi, că nepricepându-ne de niciun răspuns, această rugăciune aducem Ție ca unui Stăpân, noi păcătoșii robii Tăi, miluiește-ne pe noi.
Slavă...
Doamne, miluiește-ne pe noi că întru Tine am nădăjduit. Nu te mânia pe noi foarte, nici pomeni fărădelegile noastre, ci caută și acum ca un milostiv și ne izbăvește pe noi de vrăjmașii noștri, că Tu ești Dumnezeul nostru și noi poporul Tău, toți lucrul mâinilor Tale și numele Tău chemăm.
Și acum...
Ușa milostivirii deschide-ne-o nouă, binecuvântată Născătoare de Dumnezeu, ca să nu pierim cei ce nădăjduim întru tine, ci să ne izbăvim prin tine din nevoi, că tu ești mântuirea neamului creștinesc.
Cred întru Unul Dumnezeu, Tatăl Atotțiitorul, Făcătorul cerului și al pământului, al tuturor celor văzute și nevăzute.
Și întru Unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul-Născut, Care din Tatăl S-a născut mai înainte de toți vecii. Lumină din Lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut, iar nu făcut; Cel deoființă cu Tatăl,
Prin Care toate s-au făcut.
Care pentru noi oamenii și pentru a noastră mântuire, S-a pogorât din ceruri și S-a întrupat de la Duhul Sfânt și din Fecioara Maria, și S-a făcut om.
Și S-a răstignit pentru noi în zilele lui Ponțiu Pilat și a pătimit și S-a îngropat.
Și a înviat a treia zi, după Scripturi.
Și S-a înălțat la ceruri și șade de-a dreapta Tatălui.
Și iarăși va să vină cu slavă, să judece viii și morții, a Cărui împărăție nu va avea sfârșit.
Și întru Duhul Sfânt, Domnul de viață Făcătorul, Care din Tatăl purcede, Cel ce împreună cu Tatăl și cu Fiul este închinat și slăvit, Care a grăit prin prooroci.
Întru una, sfântă, sobornicească și apostolească Biserică.
Mărturisesc un botez spre iertarea păcatelor.
Aștept învierea morților și viața veacului ce va să fie. Amin.
Doamne, miluieşte (de 12 ori). Slavă… Şi acum…
Veniţi să ne închinăm Împăratului nostru Dumnezeu.
Veniţi să ne închinăm şi să cădem la Hristos, Împăratul nostru Dumnezeu.
Veniţi să ne închinăm şi să cădem la Însuși Hristos, Împăratul şi Dumnezeul nostru. (3 închinăciuni)
Psalmul 142: Doamne, auzi rugăciunea mea, ascultă cererea mea întru adevărul Tău, auzi-mă întru dreptatea Ta. Şi să nu intri la judecată cu robul Tău, că nu se va îndrepta înaintea Ta tot cel viu. Că a gonit vrăjmaşul sufletul meu, împilat-a la pămînt viaţa mea, aşezatu-m-a întru întuneric ca pe morţii veacului. Şi s-a mîhnit întru mine duhul meu, întru mine s-a tulburat inima mea. Adusu-mi-am aminte de zilele cele din început, cugetat-am la toate lucrurile Tale, la faptele mâinilor Tale am gîndit. Tins-am către Tine mîinile mele, sufletul meu ca nişte pământ fără de apă Ţie. Degrab auzi-mă, Doamne, slăbit-a duhul meu; să nu întorci faţa Ta de la mine, şi mă voi asemăna celor ce se pogoară în groapă. Auzită fă mie dimineaţa mila Ta, că spre Tine am nădăjduit; arată mie, Doamne, calea în care voi merge, că la Tine am ridicat sufletul meu. Scoate-mă de la vrăjmaşii mei; Doamne, la Tine am scăpat. Învaţă-mă să fac voia Ta, că Tu eşti Dumnezeul meu. Duhul Tău cel bun mă va povăţui la pământul cel drept. Pentru numele Tău, Doamne, mă vei via, întru dreptatea Ta vei scoate din necaz sufletul meu, şi întru mila Ta vei sfârşi pe vrăjmaşii mei, şi vei pierde pe toţi cei ce necăjesc sufletul meu, că eu sînt robul Tău.
Slavă... Și acum...
Aliluia, Aliluia, Aliluia, slavă Ție, Dumnezeule.
Aliluia, Aliluia, Aliluia, slavă Ție, Dumnezeule.
Aliluia, Aliluia, Aliluia, slavă Ție, Dumnezeul nostru, slavă Ție.
Tropar, glasul al 5-lea:
Odihnește, Mântuitorul nostru, cu drepții pe robii Tăi și-i sălășluiește pe dânșii în curțile Tale precum este scris, trecând ca un bun greșelile lor cele de voie și cele fără de voie, și toate cele cu știință și cu neștiință, Iubitorule de oameni. Doamne, miluiește (de trei ori). Slavă... Și acum...
Psalmul 50: Miluiește-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta și după mulțimea îndurărilor Tale șterge fărădelegea mea. Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea și de păcatul meu mă curățește, că fărădelegea mea eu o cunosc și păcatul meu înaintea mea este pururea. Ție Unuia am greșit și rău înaintea Ta am făcut, așa încât să fii îndreptățit întru cuvintele Tale și să biruiești când vei judeca Tu. Că iată întru fărădelegi m-am zămislit și în păcate m-a născut maica mea. Că iată adevărul ai iubit; cele nearătate și cele ascunse ale înțelepciunii Tale mi-ai arătat mie. Stropi-mă-vei cu isop și mă voi curăți; spăla-mă-vei și mai vârtos decât zăpada mă voi albi. Auzului meu vei da bucurie și veselie; bucura-se-vor oasele cele smerite. Întoarce fața Ta de către păcatele mele și toate fărădelegile mele șterge-le. Inimă curată zidește întru mine, Dumnezeule și duh drept înnoiește întru cele dinlăuntru ale mele. Nu mă lepăda de la fața Ta și Duhul Tău Cel Sfânt nu-l lua de la mine. Dă-mi mie bucuria mântuirii Tale și cu duh stăpânitor mă întărește. Învăța-voi pe cei fără de lege căile Tale și cei necredincioși la Tine se vor întoarce. Izbăvește-mă de vărsarea de sânge, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele; bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta. Doamne, buzele mele vei deschide și gura mea va vesti lauda Ta. Că de ai fi voit jertfă, aș fi dat; arderile de tot nu le vei binevoi. Jertfa lui Dumnezeu: duhul umilit; inima înfrântă și smerită Dumnezeu nu o va urgisi. Fă bine, Doamne, întru bună voirea Ta, Sionului, și să se zidească zidurile Ierusalimului. Atunci vei binevoi jertfa dreptății, prinosul și arderile de tot; atunci vor pune pe altarul Tău viței.
Condacul 1
Cel ce cu iconomia Ta cea nepătrunsă ai pregătit pacea spre binele cel veşnic, hotărând tuturor vremea şi felul sfârşitului, iartă păcatele celor din veac adormiţi, primeşte-i în locaşul luminii şi al bucuriei şi le deschide braţele părinteşti. Auzi-ne, Milostive, pe noi, cei ce le facem pomenirea şi strigăm: Tatăl nostru, iubirea cea nemărginită, odihneşte sufletele adormiţilor robilor Tăi!
Icosul 1
Pe Adam cel căzut şi pe tot neamul i-ai izbăvit de pierzarea veşnică trimițând în lume, Doamne, pe Fiul Tău, ca să ne răsară viaţa veşnică prin Crucea şi Învierea Lui. Spre mila Ta nădăjduim, așteptăm Împărăţia cea nestricăcioasă a slavei, cerem împărtăşirea cu Domnul a celor adormiţi şi ne rugăm:
Tatăl nostru, fă ca ei să uite toate scârbele şi întristările pământeşti!
Tatăl nostru, veseleşte sufletele celor chinuiţi în valurile vieţii!
Tatăl nostru, mângâie-i la sânul Tău, precum îşi mângâie mama copiii!
Tatăl nostru, grăieşte-le: „Păcatele vi s-au iertat”!
Tatăl nostru, primeşte-i în limanul cel fericit şi liniştit!
Tatăl nostru, deschide-le cămările îngerilor şi ale sfinţilor!
Tatăl nostru, pe părinţii şi pe fraţii noştri adormiţi, învredniceşte-i veşnicelor Tale bunătăţi!
Tatăl nostru, iubirea cea nemărginită, odihneşte sufletele adormiţilor robilor Tăi!
Condacul al 2-lea
Cuviosul Macarie, fiind luminat de strălucirea Celui Preaînalt, a auzit glas de la un craniu de slujitor idolesc: „Când vă rugaţi voi, creştinii, pentru cei ce se chinuiesc în iad, au bucurie şi păgânii”. Este minunată puterea rugăciunilor creştineşti. Prin acestea, cele din adâncuri se luminează, când cântăm pentru toată lumea: Aliluia!
Icosul al 2-lea
Ne aducem aminte de cuvântul Sfântului Isaac Sirul, care spune: „Inima care iubeşte oamenii şi dobitoacele se roagă întotdeauna cu lacrimi, pentru ca toată zidirea să se curăţească”. Deci şi noi, cu îndrăznire, cerem ajutor de la Dumnezeu pentru cei din veac adormiţi, strigând:
Tatăl nostru, uşurează întristarea părinţilor pentru pierderea fiilor!
Tatăl nostru, cei ce nu Te-au cunoscut pe pământ, să Te cunoască măcar în cer!
Tatăl nostru, miluieşte-i pe toţi cei ce au fost îngropaţi fără rugăciuni!
Tatăl nostru, primeşte-i în locaşurile Tale pe cei ce au murit năprasnic de scârbe sau de bucurie!
Tatăl nostru, tuturor celor ce mor, trimite-le pacea şi odihna sfinţilor!
Tatăl nostru, pentru rugăciunile celor ce au pătimit fără vină, iartă-i pe cei păcătoşi!
Tatăl nostru, celor adormiţi uşurează-le întristarea cu nădejdea întâlnirii în Sionul cel ceresc!
Tatăl nostru, iubirea cea nemărginită, odihneşte sufletele adormiţilor robilor Tăi!
Condacul al 3-lea
Vinovaţi suntem de necazurile lumii, de suferinţele făpturilor necuvântătoare şi de suferinţele nevinovaţilor copii, fiindcă, prin căderea omului, s-au distrus fericirea şi frumuseţea făpturii. Tu, Cel mare dintre suferinzii cei nevinovaţi, Tu singur ai putere a ierta tuturor, deci iartă şi întoarce lumii fericirea pe care a avut-o, ca şi cei morţi şi cei vii să afle pacea, strigând: Aliluia!
Icosul al 3-lea
Lumină lină, Răscumpărătorul tuturor, auzind de oftarea Ta pe Cruce pentru vrăjmaşii Tăi: „Părinte, iartă-le păcatul!”, în numele iertării tuturor, îndrăznim şi noi a ne ruga Tatălui pentru veşnica odihnă a vrăjmaşilor Tăi şi ai noştri:
Tatăl nostru, iartă celor ce au vărsat sânge nevinovat!
Tatăl nostru, iartă celor ce şi-au făcut bunăstarea pe lacrimile aproapelui!
Tatăl nostru, nu judeca pe cei ce ne-au obijduit cu clevetire şi cu nedreptate!
Tatăl nostru, răsplăteşte cu milă pe toţi cei obijduiţi de noi!
Tatăl nostru, fă ca această rugăciune pentru ei să fie primită drept taină a împăcării!
Tatăl nostru, rupe zapisul păcatelor părinţilor şi fraţilor noştri răposaţi!
Tatăl nostru, iubirea cea nemărginită, odihneşte sufletele adormiţilor robilor Tăi!
Condacul al 4-lea
Mântuieşte, Doamne, pe cei ce s-au sfârşit în suferinţe grele prin ucideri, îngropaţi de vii, mistuiţi de grindină, de ger sau din cădere de la înălţime; deci pentru întristarea sfârşitului lor, dăruieşte-le bucuria Ta cea veşnică, pentru ca să binecuvinteze vremea lor de suferinţă ca timp al răscumpărării lor, cântând: Aliluia!
Icosul al 4-lea
Dăruieşte, Doamne, tuturor cărora le-ai luat viaţa din fragedă tinereţe, tuturor cărora le-ai dat cununa de spini, tuturor celor ce nu au cunoscut fericirea pământească, mila Ta cea nesfârşită. Tu îi vei răsplăti cu razele iubirii Tale nesfârşite, dincolo de mormânt, iar noi strigăm:
Tatăl nostru, răsplăteşte celor ce au murit sub sarcinile grele ale ostenelilor!
Tatăl nostru, primeşte în cămările Raiului pe pruncii adormiţi şi pe fecioare!
Tatăl nostru, învredniceşte-i veseliei la Cina Fiului Tău!
Tatăl nostru, odihneşte-i pe cei singuratici, orfani şi străini, pentru care nu are cine să se roage!
Tatăl nostru, să se stingă păcatele lor de razele calde ale atotiertării Tale!
Tatăl nostru, dăruieşte robilor Tăi mai înainte adormiți părinţi şi fraţi ai noştri haina albă a biruinţei!
Tatăl nostru, iubirea cea nemărginită, odihneşte sufletele adormiţilor robilor Tăi!
Condacul al 5-lea
Ai dăruit, Doamne, neamului omenesc moartea, ca cel de pe urmă mijloc de înţelegere şi de pocăinţă; la groaznica judecată se descoperă deşertăciunile pământeşti, pornirile trupeşti se liniştesc, mintea cea semeaţă se smereşte, dreptatea cea veşnică se descoperă, căci şi păcătoşii cei îndărătnici în credinţă, când sunt pe patul de moarte, mărturisesc că este Dumnezeu. Pentru aceea, ei veşnic cer îndurarea Ta, strigând: Aliluia!
Icosul al 5-lea
Părinte a toată îndurarea, Tu luminezi ziua cu soarele, Tu îndulceşti pământul cu roade, Tu veseleşti lumea cu frumuseţea, precum pe prieteni, aşa şi pe vrăjmaşii Tăi; noi credem că şi dincolo de mormânt, în veşnicie, îndurarea Ta este nesfârşită, miluind chiar şi păcătoşii cei cu totul lepădaţi; de aceea ne rugăm:
Tatăl nostru, ne întristăm pentru hulitorii de sfinţenie şi pentru fărădelegile lor!
Tatăl nostru, fă să fie şi asupra lor, voia Ta de mântuire!
Tatăl nostru, fie-Ți milă de cei răniţi de necredinţa cea pierzătoare!
Tatăl nostru, iartă-i pe cei ce s-au sfârşit fără pocăinţă!
Tatăl nostru, mântuieşte-i pe cei ce s-au pierdut în păcate grele şi întunecate!
Tatăl nostru, fă să se stingă flacăra necredinţei în marea bunătăţii Tale!
Tatăl nostru, Biruitorul iadului, izbăveşte-i de osândirea în iad pe părinţii şi pe fraţii noștri mutaţi din lume!
Tatăl nostru, iubirea cea nemărginită, odihneşte sufletele adormiţilor robilor Tăi!
Condacul al 6-lea
Este groaznic întunericul sufletului depărtat de Dumnezeu, chinuit de conştiinţă şi de scrâşnirea dinţilor, de focul cel nestins şi de viermele cel neadormit. Eu tremur, gândind că aceea va fi şi suferința mea, deci pentru mine însumi mă rog şi pentru cei ce suferă în iad, ca să se pogoare peste ei rouă răcoritoare, cântând lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul al 6-lea
Unde era să răsară lumina Ta, Hristoase Dumnezeule, dacă nu peste cei ce şedeau în întuneric şi în umbra morţii? De aceea Te şi pomenesc sufletele cele din iad; pogoară-Te, dar, din nou, în cele mai de jos ale pământului şi scoate-i întru bucurie pe cei ce s-au despărţit de Tine prin păcatele lor, însă de Tine nu s-au depărtat. Deci în numele Fiului şi al Duhului Sfânt, ne rugăm Tatălui:
Tatăl nostru, fiii Tăi se chinuiesc, miluieşte-i!
Tatăl nostru, grele sunt păcatele lor, dar îndurarea Ta este mare!
Tatăl nostru, Tu ai trimis pe Fiul Tău ca să-i mântuiască pe cei păcătoşi!
Tatăl nostru, cercetează necazul cel amar al sufletelor care s-au depărtat de Tine!
Tatăl nostru, miluieşte-i pe cei ce au prigonit adevărul din neştiinţă!
Tatăl nostru, iubirea Ta să le fie nu foc, ci răcoare în rai!
Tatăl nostru, iubirea cea nemărginită, odihneşte sufletele adormiţilor robilor Tăi!
Condacul al 7-lea
Voind, Doamne, să dai mână de ajutor celor morţi, le-ai îngăduit să se arate în vis şi prin vedenii celor vii, ca aceștia, pomenind cu dragoste pe cei adormiţi, să facă în amintirea lor fapte bune şi, nevoindu-se cu credinţă, să strige cu dragoste: Aliluia!
Icosul al 7-lea
Biserica lui Hristos înalţă rugăciuni pentru cei adormiţi în toată lumea, în fiecare zi, la orice ceas, în tot pământul. Păcatele lumii se curăţesc cu sângele cel curăţitor al Mielului lui Dumnezeu. Sufletele celor adormiţi se ridică din moarte la viaţă şi de pe pământ la cer, cu puterea rugăciunilor de la Altarul Domnului:
Tatăl nostru, fie mijlocitoare Biserica pentru cei adormiţi, ca să le facă scară către cer!
Tatăl nostru, îndură-Te de ei pentru solirea Preasfintei Fecioare şi a tuturor sfinţilor!
Tatăl nostru, curăţeşte-i pe cei pentru care credincioşii strigă către Tine ziua şi noaptea!
Tatăl nostru, pentru nerăutatea pruncilor, iartă-i pe părinţii lor!
Tatăl nostru, pentru lacrimile mamelor, răscumpără păcatele fiilor!
Tatăl nostru, primeşte milosteniile şi rugăciunile noastre ca împlinire la faptele lor bune!
Tatăl nostru, să fie sângele Fiului Tău izvor de viaţă pentru cei cărora le facem pomenirea!
Tatăl nostru, iubirea cea nemărginită, odihneşte sufletele adormiţilor robilor Tăi!
Condacul al 8-lea
Lumea întreagă se înfăţişează ca un sfânt mormânt obştesc. Pretutindeni se găseşte praful fraţilor şi al părinţilor noştri, zidiţi după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu, rudenii ale noastre întru Adam. Tu singur eşti Acela ce fără contenire ne-ai iubit. Iartă-i pe toţi cei ce au murit de la început şi până acum, ca să cânte ei iubirii Tale de oameni: Aliluia!
Icosul al 8-lea
Vine ziua vaiului ca un foc arzător, ziua cea mare şi înfricoşătoare a Judecăţii celei de pe urmă, când se vor descoperi cele ascunse ale oamenilor şi se va deschide Cartea Cunoştinţei. „Împăcaţi-vă cu Dumnezeu înainte de acea zi!”, strigă apostolul Pavel. Doamne, ajută-ne, şi, cu lacrimile celor vii, împlineşte neajunsurile celor morţi când strigăm:
Tatăl nostru, în ceasul Judecăţii, învredniceşte-i pe ei şi pe noi de mila Ta aducătoare de bucurie!
Tatăl nostru, încununează-i cu slavă pe cei ce au suferit munci pentru Tine şi pentru aproapele!
Tatăl nostru, dăruieşte adevărul Tău celor curăţiţi prin necazul acestei lumi pământeşti!
Tatăl nostru, Cel ce ştii numele tuturor, primeşte-i pe cei ce s-au mântuit din cinul călugăresc şi din cel mirenesc!
Tatăl nostru, primeşte-i pe păstorii cei cucernici, împreună cu fiii lor duhovniceşti!
Tatăl nostru, să întâmpine robii Tăi pe Mirele Hristos cu făclii aprinse!
Tatăl nostru, iubirea cea nemărginită, odihneşte sufletele adormiţilor robilor Tăi!
Condacul al 9-lea
Binecuvântaţi, nu pierdeţi timpul, care trece repede. Fiecare ceas, fiecare clipă ne apropie tot mai mult de mormânt; noua albire a părului, slăbirea puterii sunt vestitoare de lumea cea viitoare, sunt martorii stricăciunii pământeşti; ne vestesc că totul trece pe alături şi se apropie fericirea cea veşnică, unde nu sunt nici lacrimi, nici suspine, ci numai cântare de biruinţă: Aliluia!
Icosul al 9-lea
După cum toamna copacii se dezbracă de frunze, aşa şi viaţa noastră merge spre cădere, cu fiecare an, cu fiecare lună, floarea tinereţii se veștejeşte, lumina bucuriilor se stinge, bătrâneţea cea grea se apropie, prietenii mor, cei de aproape se depărtează. Voi, cei ce eraţi cândva tineri, plini de bucurie şi de fericire, unde sunteţi acum? Mormintele voastre zac fără glas, dar sufletele lor sunt în mâna Ta, Doamne, de aceea grăim:
Tatăl nostru, privirea şi îngrijirea pentru lumea de dincolo de mormânt ne cheamă la rugăciune!
Tatăl nostru, luminează cu soare frumos şi încălzeşte locaşurile celor adormiți!
Tatăl nostru, să se şteargă pentru totdeauna vremea despărţirii!
Tatăl nostru, învredniceşte-ne de bucuria întâlnirii cu ei în ceruri!
Tatăl nostru, fă să fim una cu Tine!
Tatăl nostru, întoarce-le celor răposaţi curăţia pruncilor şi bunătatea sufletului celor tineri!
Tatăl nostru, fă să fie viaţa lor cea veşnică o luminată sărbătoare a Paştilor!
Tatăl nostru, iubirea cea nemărginită, odihneşte sufletele adormiţilor robilor Tăi!
Condacul al 10-lea
La mormintele rudeniilor noastre ne curg lacrimi ca picăturile de ploaie şi cu nădejde ne rugăm: Adevereşte-ne, Doamne, că i-ai iertat pe toţi, spune-le că îi primeşti în locaşurile bucuriei. Descoperă aceasta în taina sufletului nostru, ca să cântăm: Aliluia!
Icosul al 10-lea
Îmi îndrept privirea în depărtare pe calea vieţii trecute şi văd o mulţime din cei care au răposat din prima zi şi până acum, binefăcători ai mei, şi cu îndatorată dragoste strig:
Tatăl nostru, miluieşte-i pe toţi cei ce mi-au dorit şi mi-au făcut mie bine!
Tatăl nostru, învredniceşte-i măririi Tale pe părinţii și pe fraţii noştri şi pe cei de aproape!
Tatăl nostru, mântuieşte-i pe cei ce mi-au binevestit cuvântul Tău!
Tatăl nostru, preamăreşte-i în faţa îngerilor pe cei ce m-au învăţat să Te iubesc!
Tatăl nostru, dăruieşte bucurie celor ce m-au povăţuit cu pilda vieţii lor sfinte!
Tatăl nostru, îndulceşte cu tainică mană pe cei ce m-au ajutat în zile grele!
Tatăl nostru, Împărăţia Ta sfârşit nu are, fă să intre cei adormiţi întru bucuria Ta!
Tatăl nostru, iubirea cea nemărginită, odihneşte sufletele adormiţilor robilor Tăi!
Condacul al 11-lea
Unde-ţi este moarte, boldul? Unde-ţi este întunecarea şi frica cea mai dinainte, căci de acum înainte tu eşti dorită, tu ne împreunezi nedespărţit cu Dumnezeu, tu eşti o mare odihnă, tu eşti o mare zi de sâmbătă. Apostolul striga: „Doresc să mor, ca să fiu împreună cu Hristos”; drept aceea, privind moartea ca pe o minunată aşteptare şi viaţă, strigăm: Aliluia!
Icosul al 11-lea
Morţii vor învia, se vor ridica din morminte şi se vor bucura cei de pe pământ, fiindcă atunci se vor scula trupurile, duhovniceşti, preamărite, nestricăcioase, luminate, oase uscate auzind cuvântul Domnului: „Îmbrăcaţi-vă cu vine, acoperiţi-vă cu piele, sculaţi-vă din cărunteţea vremurilor trecute, căci sunteţi răscumpăraţi cu Sângele Fiului lui Dumnezeu; prin moartea Lui sunteţi înviaţi, a venit peste voi lumina Învierii”, Slăvind taina aceasta și noi strigăm:
Tatăl nostru, descoperă-le acum tot adâncul săvârşirilor Tale!
Tatăl nostru, Tu le-ai descoperit lumina soarelui şi luna cea liniştită!
Tatăl nostru, fă să vadă şi slava îngerilor care sunt pară de foc!
Tatăl nostru, Tu m-ai îndulcit cu frumuseţea răsăritului şi a apusului de soare, deci să vadă şi ei lumina veşnicei Tale dumnezeiri!
Tatăl nostru, tot sufletul să fie luminat ca steaua dimineţii şi ca luceafărul zorilor!
Tatăl nostru, iubirea cea nemărginită, odihneşte sufletele adormiţilor robilor Tăi!
Condacul al 12-lea
Carnea şi sângele nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu. Câtă vreme petrecem în trup suntem despărţiţi de Hristos. Dacă nu murim, nu putem învia pentru veşnicie, căci se cade ca trupul acesta stricăcios să se îmbrace în nestricăciune şi muritorul acesta să se lumineze cu nemurirea, ca astfel, în lumina zilei celei neînserate, să cânte neîncetat: Aliluia!
Icosul al 12-lea
Aşteptăm bucuria întâlnirii cu Domnul, razele luminoase ale Învierii, scularea din morminte a celor apropiaţi ai noştri şi îmbrăcarea celor morţi cu slava cea vie; prin preschimbarea întregii făpturi, vom striga Ziditorului unele ca acestea:
Tatăl nostru, Tu ai zidit lumea spre biruinţa bucuriei şi a binelui!
Tatăl nostru, ridică-ne din adâncul păcatului la sfinţenie!
Tatăl nostru, dăruieşte celor răposaţi să împărăţească peste făpturile Tale în cinste!
Tatăl nostru, fă să le fie lor Hristos Domnul lumină pururea aprinsă!
Tatăl nostru, dă-ne şi nouă ca împreună cu ei să prăznuim Paştile nestricăciunii!
Tatăl nostru, nu te despărţi de robii Tăi până la sfârşit!
Tatăl nostru, iubirea cea nemărginită, odihneşte sufletele adormiţilor robilor Tăi!
Condacul al 13-lea
Preaîndurate Părinte, Cel ce eşti fără de început şi voieşti ca toţi să se mântuiască, Cel ce ai trimis la cei pierduţi pe Fiul Tău şi Dumnezeul nostru şi ai turnat peste ei Duhul Cel de viaţă dătător, miluieşte, iartă şi mântuieşte pe rudeniile noastre şi pe toţi cei din veac adormiţi, iar cu solirile lor, cercetează-ne și pe noi, ca împreună cu ei să cântăm Ţie, Mântuitorului şi Dumnezeului nostru:Aliluia! (se zice de trei ori)
Apoi Icosul 1
Pe Adam cel căzut şi pe tot neamul i-ai izbăvit de pierzarea veşnică trimițând în lume, Doamne, pe Fiul Tău, ca să ne răsară viaţa veşnică prin Crucea şi Învierea Lui. Spre mila Ta nădăjduim, așteptăm Împărăţia cea nestricăcioasă a slavei, cerem împărtăşirea cu Domnul a celor adormiţi şi ne rugăm:
Tatăl nostru, fă ca ei să uite toate scârbele şi întristările pământeşti!
Tatăl nostru, veseleşte sufletele celor chinuiţi în valurile vieţii!
Tatăl nostru, mângâie-i la sânul Tău, precum îşi mângâie mama copiii!
Tatăl nostru, grăieşte-le: „Păcatele vi s-au iertat”!
Tatăl nostru, primeşte-i în limanul cel fericit şi liniştit!
Tatăl nostru, deschide-le cămările îngerilor şi ale sfinţilor!
Tatăl nostru, pe părinţii şi pe fraţii noştri adormiţi, învredniceşte-i veşnicelor Tale bunătăţi!
Tatăl nostru, iubirea cea nemărginită, odihneşte sufletele adormiţilor robilor Tăi!
Și Condacul 1
Cel ce cu iconomia Ta cea nepătrunsă ai pregătit pacea spre binele cel veşnic, hotărând tuturor vremea şi felul sfârşitului, iartă păcatele celor din veac adormiţi, primeşte-i în locaşul luminii şi al bucuriei şi le deschide braţele părinteşti. Auzi-ne, Milostive, pe noi, cei ce le facem pomenirea şi strigăm: Tatăl nostru, iubirea cea nemărginită, odihneşte sufletele adormiţilor robilor Tăi!
RUGĂCIUNE CĂTRE MAICA DOMNULUI
Preasfântă Doamnă, de Dumnezeu Născătoare, către tine, Preacurată, năzuim. Tu eşti cetatea cea tare, mijlocitoarea şi acoperământul tuturor celor ce aleargă la tine cu credinţă şi nădejde. Te rugăm, ceea ce eşti binecuvântată, ascultă rugăciunea nevrednicilor tăi robi şi soleşte întotdeauna pentru adormiţii robii tăi! Mijloceşte pururea pentru cei care te cinstesc cu dreaptă credinţă, care aleargă sub acoperământul tău şi se roagă cu credinţă pentru cei bolnavi, năpăstuiţi şi întristaţi, însă mijlocirea şi rugăciunea ta ne sunt şi mai trebuincioase după moartea noastră. După Dumnezeu, la tine avem nădejde tare, căci nimeni din cei ce se roagă ţie nu iese de la tine fără ajutor, decât cu bucurie, mângâiere şi îndulcire. Preasfântă Doamnă, Născătoare de Dumnezeu, roagă pe Fiul tău şi Dumnezeul nostru să dăruiască celor adormiţi iertare de păcate. Roagă-te, Născătoare de Dumnezeu, căci mult poate rugăciunea Maicii spre bunăvoirea Stăpânului, fiindcă Domnul primeşte de la tine tot cuvântul despre iertare. Preasfântă Fecioară, primeşte rugăciunile pe care ți le aducem din toată inima şi din tot sufletul nostru, pentru sufletele adormiţilor tăi robi. Te rugăm, Stăpână, ceea ce eşti plină de dar, să îi ajuți cu îndrăznirea de Maică pe care o ai către Domnul. Ajută-i să se îndrepteze înaintea Celui ce stă pe tronul slavei, ca să nu fie ruşinaţi în faţa îngerilor şi a tuturor sfinţilor, în faţa lumii de sus şi a celei de jos. Preasfântă Doamnă, Împărăteasă şi Stăpână, tu eşti podul care duci la cer pe cei de pe pământ, tu eşti deschiderea uşilor Raiului şi pe tine te binecuvântăm în veci. Amin!
RUGĂCIUNE PENTRU O MOARTE BUNĂ
Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul îndurării, îngenunchez înaintea Ta, cu inimă înfrântă şi zdrobită. Ție Îţi încredinţez ceasul cel din urmă al vieţii mele şi ceea ce urmează după aceea.
Când picioarele mele slăbite vor face să înţeleg că această corabie a vieţii mele se apropie de ţinta călătoriei, Doamne Iisuse Hristoase, ai milă de mine!
Când ochii mei slăbiţi şi tulburaţi de apropierea morţii vor privi stăruitor către Tine, Doamne Iisuse Hristoase, ai milă de mine!
Când mâinile mele tremurânde şi amorţite nu vor mai putea ţine bine crucea Ta şi, fără voia mea, o voi lăsa să cadă peste patul durerii mele, Doamne Iisuse Hristoase, ai milă de mine!
Când urechile mele nu vor mai auzi vorbele oamenilor, ca să asculte glasul Tău, care va rosti judecata de care va atârna iertarea mea, Doamne Iisuse Hristoase, ai milă de mine!
Când gândurile mele vor fi întunecate de frica morţii, când sufletul meu se va lupta cu duhul întunericului care vrea să-mi acopere ochii inimii, pentru a pierde îndurarea Ta şi astfel să mă arunce în chinurile deznădejdii, Doamne Iisuse Hristoase, ai milă de mine!
Când inima mea obosită abia va mai bate, luptându-se cu vrăjmaşii mântuirii mele, Doamne Iisuse Hristoase, ai milă de mine!
Când voi vărsa lacrimile cele din urmă, semn al nimicniciei mele, primeşte-le ca o jertfă de pocăinţă şi, în clipele acelea, Doamne Iisuse Hristoase, ai milă de mine!
Când cei din jurul meu, simţind sfârşitul vieţii mele, Te vor chema în ajutor pentru mine, Doamne Iisuse Hristoase, ai milă de mine!
Când sufletul meu îşi va lua rămas bun de la lumea aceasta şi va lăsa trupul meu fără viaţă, primeşte întoarcerea fiinţei mele la Tine, ca o jertfă ce Ți se cuvine. Doamne Iisuse Hristoase, ai milă de mine!
Când, în sfârşit, sufletul meu se va înfăţişa înaintea Ta şi va vedea pentru prima dată strălucirea negrăită a dumnezeirii Tale, nu-l îndepărta de la faţa Ta; binevoieşte a mă primi în locaşurile Tale cele cereşti, ca în veci să-Ți cânt şi să Te slăvesc.
Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, ai milă de mine! Amin!
acatist_adormiti.pdf
