Cartierul Speranța este oarecum rupt de oraș, situat pe drumul județean DJ 157 care duce spre Satul Izvoare și comuna Mărgineni.
Din considerente sociale, Primăria Municipiului Piatra-Neamț a luat între anii 2000-2005 inițiativa înființării unui cartier nou în zona fostelor hale Avicola Piatra-Neamț. Primii asistati social, țigani și români, au primit locuințe sociale în cartier în anul 2000, când li s-au amenajat și compartimentat 3 hale existente în zonă. În 2004 s-au dat în folosință 5 hale modernizate în blocuri aparținând fostei Societăți Avicola, 1 bloc social și 4 de locuințe ANL, componenta socială a cartierului echilibrându-se cu cea de rezolvare a situației locative a familiilor tinere din oraș. Începând cu 2006, s-au dat în folosință, succesiv până în 2011, alte 10 blocuri ANL și 25 viluțe cu câte 4 garsoniere sociale fiecare, cartierul conturându-și definitiv caracteristica de cartier de locuințe tip ANL pentru tineret, secondat de o latură socială, vizând integrarea în comunitate a familiilor defavorizate. Pe lângă acestea, s-a aruncat deja sămânța construcției de locuințe private pe platforma cartierului.
Parohia numără aproximativ 700 de familii ortodoxe, dintre care 10% de etnie țigănească sau mixtă. Majoritatea familiilor sunt foarte tinere, cu vârste între 25 și 45 ani, familii la început de drum, care trec prin greutațile inerente acestui început. Pe plan duhovnicesc, relația lor cu Biserica se găsește și ea la început sau înainte de început.
Construcția bisericii a început în 2002, la inițiativa și cu ajutorul Primariei, în asociere cu Institutul de Proiectări „Edilproiect”, pe un proiect conceput de domnul Arhitect Ladislau Landkammer, iar în ianuarie 2005, după înființarea juridică a Parohiei, a fost trimis și primul preot. Imediat s-au făcut demersuri la Secretariatul de Stat pentru Culte și s-au obținut fonduri suficiente pentru zidirea și acoperirea bisericii.
Primul Paroh a fost Părintele Ioan Cotrâgășanu, transferat din satul Ghindăoani, care a supervizat cheltuirea fondurilor primite pentru construcții până la momentul plecării Sfinției Sale, în august 2006, în Canada, unde muncește și slujește ca preot. Părintele Mihai-Ovidiu Ungurianu, de la Parohia Ștefan cel Mare – Borniș, a suplinit Parohia până în decembrie 2007, preluând și finalizarea lucrărilor de construcție la acoperiș. Părinții au slujit într-o garsonieră socială, situată la parterul blocului social H1.
Începând cu 1 ianuarie 2008 și până în prezent slujește ca Preot Paroh Părintele George-Ovidiu Chirița. Părintele a reușit, cu sprijinul Primăriei, să introducă utilitățile în lăcașul de cult, lucrare finalizată în decembrie 2010 cu punerea în funcțiune a instalației termice. Slujind încă din primul moment în biserica mare a Parohiei, înaltă și frumoasă, cu dimensiuni de 28 pe 18m, cu ajutorul unui mic dar inimos nucleu de credincioși, părintele George Chirița a utilat și înfrumusețat biserica cu tot ce este necesar cultului. S-a reușit deasemenea finalizarea relației cu toate firmele de construcții, și îngrădirea incintei. Rămân de executat ample lucrări de amenajare a incintei, precum și pictarea și mobilarea bisericii.
Specificul social și de tineret al parohiei spune multe despre greutățile duhovnicești și materiale ale Parohiei, care a avut până în anul 2008 și statutul de „misionară”, iar faptul că mare parte din lucrări s-au realizat chiar înainte de conturarea cartierului și cu bani publici implică necesitatea unei munci continue pentru o simbioză reală și profundă între chiriașii cartierului și Biserică, respectiv preot, astfel încât familiile adunate aici din toate colțurile județului să formeze o comunitate și să simtă locașul de cult ca al lor și făcând parte din viața lor lăuntrică și nu numai.
Dacă lucrările la biserica de zid sunt deocamdată în impas, cea vie crește, încet dar frumos, sănătos și continuu. Accentul vieții duhovnicești al Parohiei cade pe o relație de filiație duhovnicească cu preotul și Biserica, pe deasa Spovedanie și sperăm o cât mai deasă și temeinică împărtășire cu Trupul și Sângele Mântuitorului Iisus Hristos. Numărul mic de enoriași activi, care susțin cu modestele lor posibilități supraviețuirea bisericii și Parohiei, este suplinit de calitatea lor și de rigoarea cu care se săvârșesc slujbele și celelalte rânduieli de cult, rigoare pe care am putut-o implementa relativ repede datorită tinereții enoriașilor și lispei totale de obiceiuri și tradiții locale.
Hramul Parohiei este Sf. Prooroc Ilie Tesviteanul, sărbătorit la 20 iulie, hram drag credincioșilor prin caracteristica sa principală de „mare râvnitor”, cel care aprinde focul lăuntric, motivația evlaviei față de Dumnezeu, dar și de făcător de minuni, sprijinitor în perioadele grele, apărător în fața injustiției, dătător de hrană trupească și sufletească, sprijinitor al familiei și îndrumător duhovnicesc pentru cei care doresc har cât mai mult în viața și slujirea lor, invitând la înălțare duhovnicească și harnică așteptare a Învierii tuturora.
